Ganduri

 

Din păcate…iar e vreamea când

 

Constatăm din nou, din piept oftând,

 

Că din nou, am mai pierdut un tren.

 

Alti patru ani din secolul peren,

 

Sunt ani pierduti, pentru eternitate,

 

Sunt ani pierduti, si asta… din păcate.

 

 

 

Din păcate…toti parcă-am uitat,

 

Tot ce-am trăit, tot ce ni s-a intâmplat,

 

Privind in noi si intrebând “de ce ?”

 

Nu vom putea sa ne desprindem de

 

Potlogării, minciună, lasitate,

 

Nu vom putea, si asta…din păcate.

 

 

 

Din păcate…tot ceea ce dorim

 

E sa fim lăsati in tihna, să dormin,

 

Sau privind, sa asistăm pasiv,

 

Cugetând obscur si maladiv

 

Ca asa oricum nu se mai poate.

 

Dar nu facem nimic, si asta…din păcate.

 

 

 

Din păcate…toti suntem buni de gură,

 

Dar nu avem in suflet decât ură,

 

De ce nu “EU”, de ce nu pentru “MINE” ?

 

Doar “EU”exist, tu esti un fitecine.

 

Ranchiună, pizmă, zbucium, răutate,

 

Avem in suflet; si-asta…din păcate.

 

 

 

Din păcate…nu invatăm nimic,

 

Din viata ce ne poarta ca un dric,

 

Spre marea si finala dezolare.

 

Noi vom pleca, dar va rămane oare

 

Urmasilor speranta de dreptate ?

 

Ma tem că nu, si asta…din păcate.

Imagine

Anunțuri